Deschis Marți-Duminică 10-17 | Închis Luni și sărbători legale |
Deschis acum
Din dorința de a oferi vizitatorilor noștri virtuali posibilitatea de a se bucura de valorile patrimoniului muzeal în această perioadă, în care activitățile cu publicul sunt suspendate, în contextul măsurilor implementate de autorități pentru prevenirea riscului de răspândire a infecției cu noul coronavirus, vă propunem periodic o incursiune în colecțiile de patrimoniu ale muzeelor din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași.
CUCUTENI este un nume cunoscut atât în rândurile celor care se ocupă de cercetarea preistoriei, cât și a numeroșilor pasionați de realizările marilor civilizații ale umanității.
Primele vestigii ale culturii Cucuteni au fost descoperite în anul 1884, în localitatea care i-a dat și numele, situată la aproximativ 50 de km nord-vest de Iași. Cercetările arheologice efectuate în diferite situri au condus la descoperiri care au permis o mai bună cunoaștere a acestei remarcabile civilizații, al cărui renume se datorează, în primul rând, ceramicii pictate. Ceea ce știm astăzi despre cultura Cucuteni se datorează atât „resturilor” materiale recuperate din diferite așezări, cât și evoluției tehnicilor de analiză și interpretare și a sprijinului constant venit din partea altor discipline.
Deși o mare parte din obiectele realizate în urmă cu aproape 6000 de ani de oamenii care au „creat” cultura Cucuteni încă așteaptă să fie descoperite și cercetate, totuși, numeroase piese se regăsesc în diferite colecții muzeale, fiind accesibile, astfel, publicului larg.
Muzeul de Istorie a Moldovei deține o impresionantă colecție „Cucuteni”, iar o parte a acesteia este inclusă în expoziția Cucuteni: o incursiune în universul unei mari civilizații preistorice.
Ne propunem să vă dezvăluim povestea din spatele unor obiecte aflate astăzi în sălile Muzeului de Istorie a Moldovei și vă adresăm invitația ca, odată cu redeschiderea Muzeului, să ne treceți pragul pentru a le admira.
Multe dintre artefactele expuse provin din situl de la Scânteia – Dealul Bodești (jud. Iași). Așezarea, întinsă pe aproape 14 hectare și încadrată în prima fază de evoluție a culturii Cucuteni (faza A), a fost identificată în anul 1970, iar cercetările arheologice sitematice au debutat în anul 1985 sub coordonarea arheologului Cornelia-Magda Lazarovici.
În rândul descoperirilor spectaculoase făcute în acest sit putem include un vas globular cu picior și capac. Descoperit în anul 1993, în umplutura unei gropi, vasul a fost reconstituit din 148 de fragmente ceramice, iar capacul din 23. O poveste specială, care nu se află scrisă în carțile de specialitate, este legată de restaurarea acestui vas, mai precis, de cea a capacului. Inițial, în cadrul materialului arheologic prelucrat nu a fost identificat butonul capacului.
A fost nevoie de câțiva ani, de prelucrarea unui volum mare de material arheologic și de ochiul ager și antrenat al restauratorului, pentru ca acesta să fie identificat și astfel piesa să fie completată. Acest mic detaliu ne arată munca neîntreruptă pe care specialiștii restauratori și nu numai o depun pentru ca artefactele din muzeu să își recapete strălucirea de altădată.
Piesa asupra căreia ne oprim astăzi atenția are dimensiuni impresionante, înălțimea totală a ansamblului fiind de aproximativ 95 de centimetri.
Modelat dintr-o pastă de bună calitate, recipientul propriu-zis are corpul sferic și buza dreaptă. Este așezat pe un picior gol în interior, cilindric și evazat la bază, cu trei perforații circulare poziționate în partea superioară. Capacul este în formă de clopot, cu buza ușor evazată și cu un buton circular în partea superioară.
Atât vasul, cât și capacul, sunt decorate cu pictură policromă, iar motivele decorative care predomină sunt formate din spirale înfășurate și cârlige de spirale dispuse ușor oblic. Acestea sunt realizate din benzi de culoare albă, delimitate cu negru, iar spațiile dintre motive sunt umplute cu roșu.
Prin forma complexă, dar și prin decorul elaborat, piesa demonstrează faptul că prelucrarea ceramicii era un meșteșug deosebit de complex, practicat, foarte probabil, de meșteri specializați, care cunoașteau în amănunt tainele prelucrării lutului și ale transformării acestuia pentru a obține vase a căror utilizare rămâne, de multe ori, o provocare.